Asteptari peste masura

Cred ca ati mai auzit de situatii de genul acesta pana acum, dar eu inca nu pot sa nu ma mir cand aud de situatii din acestea.

Colega mea a intalnit acum cateva zile un candidat care ramasese fara loc de munca dar vroia salariu cu vreo 500 de euro mai mare decat avea la ultimul job.
Nu stiu ce e in capul unora. Poate ca spun ca pun o suma mai mare ca sa aiba de unde sa scada la urmatoarele discutii. Totusi, daca suma aceea mare este mai mare decat marja pe care compania ti-o poate oferi, atunci nici nu o sa ai sansa sa negociezi.

Bafta tuturor!!!

Limba noastra-i o comoara...nedescoperita inca.

"Stiu bine sa umblu pe pc, pe net am un nivel avansat,, comunic foarte bine cu oameni , am rabdare, nu ma enervez, vorbesc corect gramatic."

Bravo lui!

Prietenii nostri

Pe care ii vedem la aproape orice anunt pus pe net.

Urmatorul este doar un exemplu:

Ce vrei cu adevarat?

La interviu intalnesc destui oameni care imi spun cat de interesant este jobul pt care stam de vorba si ca, vezi Doamne, este exact ce vor ei sa faca mai departe.
Totusi pentru multi nu e asa. In sinea lor stiu ca de fapt ei ar dori sa faca altceva.

Ma intrebam de unde vine “minciuna” asta, care nu e mereu indreptata doar spre recruiter ci si catre propria persoana (candidat).
Cred ca poate fi vorba de teama de esec. Intradevar nu e tocmai placut sa nu treci de un interviu si de aceea cautam sa reusim chiar si daca mai incolo nu ne va fi bine.

Mai poate aparea si din nevoia disperata de a avea un job sau, pur si simplu, din faptul ca raspunsurile de genul acesta sunt raspunsuri standard la intrebari standard.

Chestia e ca din primul si al treilea motiv nu sunt sanse tocmai mari sa iasa ceva bun.

Cel mai bine pentru tine, si pentru companie, este sa spui frumos “da, am inteles despre ce e vorba si ce implica postul si nu este tocmai ce as vrea sa fac in viitor. Pe mine m-ar interesa mai mult.......”. Eu cred ca este abordarea corecta la o astfel de problema, mai ales daca spui chestia asta de la primul interviu. Daca taci din gura si mizezi pe faptul ca “las' ca ma duc putin cu valul si cand fac oferta o refuz si gata” atunci incurci multa lume si cauzezi sinuciderea in masa a multor neuroni. :-)

Sper ca e destul de clar. Sunt cam obosit dar ma apucase cheful de scris ceva...

I am the coolest, greatest, "bestest", most beautiful candidate that you will ever meet

"I GIVE YOU THE CHANCE TO BENEFIT FROM MY RICH EXPERIENCE AND I WANT TO FIND OUT THE COMPANY WHICH WANT INDEED THAT"

Say whaaat?

:o)

Cum sa iti dai demisia

http://quitmyjobemail.com/quit.php

Mi se pare superb! :-)

Eye for an eye

Sau intarziere pentru intarziere.

Ce vreau sa spun este ca intalnesc destui candidati care intarzie. Uneori nu ma deranjeaza, mai gasesc chestii de facut, unii intarzie putin si nu ma incomodeaza, dar cand stiu ca de la 10:00 la 11:00 am un interviu si ca de la 11:00 incepe altul si primul candidat imi intarzie e foarte deranjant.

E bine sa anunti. Suna normal, nu? Ei bine, multi candidati nu fac asta. Mai inainte am avut o candidata care mi-a intarziat 20 de minute fara sa anunte si fara sa isi ceara scuze. Ma gandesc bine daca nu ar fi fost frumos sa o las sa ma astepte si ea pe mine la fel de mult... Pana la urma poate m-am luat cu alta treaba pe care nu pot sa o las balta, nu?

Deci, e bine sa anunti ca sa stii daca omul acela cu care te intalnesti mai are timp consistent sa stea de vorba cu tine, sun sa anunti ca totusi vii si ca nu tragi teapa, suni sa ceri scuze.

Ah, frustrarea, bat-o vina!